Master Filmologie

Canonul cinematografic. Dezbateri și revizuiri (Filmologie, anul I): Cursul le adresează masteranzilor o invitație la reflecție critică asupra chestiunii valorii artistice (în cinema): cum este ea hotărâtă, de către cine și după ce criterii? Cum se modifică aceste criterii – și ierarhiile propuse de ele – de-a lungul timpului? Ce lupte/dispute politico-culturale mai largi reflectă aceste modificări?

Cinefilia în epoca streaming-ului (Filmologie, anul II): Cursul are ca prim obiectiv dobândirea unei mai bune înțelegeri a cinefiliei ca fenomen cultural al secolului XX. Dincolo de asta, cursul invită la reflecție asupra mutațiilor pe care le suportă cinefilia în epoca noastră, sub impactul unor transformări tehnologice și culturale, și asupra viitorului ei.

Filmul românesc în perioada socialistă (Filmologie, anul I): În perioada socialistă s-au produs peste 500 de lungmetraje de ficțiune, dintre care un număr relativ mic de filme sunt mai cunoscute în prezent. Cursul de față aduce în prim-plan producția medie a cinematografiei perioadei, prezentând filme ale autorilor consacrați alături de alte filme înrudite artistic, unele aproape uitate astăzi. Vor fi astfel trasate principalele direcții cinematografice ale epocii, raportate în permanență la contextul instituțional al cinematografiei românești din perioada studiată. Cursul își propune să ofere o cunoaștere de ansamblu asupra producției cinematografice românești dintre anii 1950-1990, asupra diversității de genuri și teme abordate, precum și a felului în care s-au modificat în timp diferitele tradiții cinematografice. 

Publicistica de cinema în România (Filmologie, anul II): Cursul își propune să traseze o istorie a publicisticii de film din România, de la primele scrieri despre cinema până la dezbaterile și aparițiile editoriale din prezent. Pe lângă cunoașterea tradițiilor criticii românești de film, se urmărește ca masteranzii să poată analiza și contextualiza diferitele modalități de receptare a cinemaului. Cursul invită la reflecție asupra felului în care interpretarea filmelor se modifică în contexte socio-culturale diferite sau în funcție de apariția unor instituții ori voci proeminente în rândul criticilor și cineaștilor. 

Analiză formală a cinematografului (Filmologie, anul II): Cursul urmărește punerea în temă a studenților cu diverse practici ale filmului de avangardă (care, în ciuda numelui, are deja un istoric de practici bine definit și o istorie a recepției), precum și a cinemaului narativ în care stilul bruiază recepția story-line-ului. Seminariile și materialele de curs vor oferi contextul socio-cultural și de producție al filmelor studiate, obișnuind astfel studenții să speculeze asupra direcției politice implicite ale unora dintre filmele din programă. Titlurile variază de la comedii auteuriste (de Jacques Tati, Jerry Lewis) la slow cinema și documentare care împrumută tehnici de film experimental.

Atelier de jurnalism de film (Filmologie, anul I): Ghidând studenții prin lectura atentă a unor formate diferite de critică de film, cursul își propune să inventarieze felurile foarte diferite de a construi și exprima un argument critic, atât în scris, cât și audiovizual. Scopul final e formarea  abilității de peer reviewing, privind dincolo de conținutul informativ al unui text critic și observând structura argumentativă, organizarea expozițiunii și a elipselor, angajarea implicită într-o polemică cu alte abordări ale aceluiași subiect. În cele două semestre vor fi discutate nume marcante ale criticii (ca Manny Farber sau Andrew Sarris), formate de critică cu tradiție (de la analiză formală atentă la celebrity journalism), vor fi puse în oglindă abordări diferite ale aceluiași subiect (de exemplu, numeroasele texte despre Jean-Luc Godard sau Cary Grant) și vor fi notate posibilitățile pe care le deschide explozia multimedia în forme precum eseul video.  

Filosofii ale mediilor (Filmologie, anul I): Principalele categorii ale teoriei tradiționale a filmului și încercările filozofice dezvoltate în marginea lor au fost dezvoltate pornind de la perspectiva cinemaului înțeles ca  „mediu unic”. Din contră, fenomenul de bază de la care pornește ideea unei „filozofii a mediilor” îl reprezintă situația unei pluralități a mediilor. În cuprinsul său devine posibilă nu doar analiza filozofică a unor noi tipuri de fenomene, legate de interferențele dintre medii ori de convergențele lor istorice, ci deopotrivă și reformularea într-o altă cheie a chiar acelor concepte și probleme tradiționale ale teoriei de film. Cursul își propune să ofere o introducere în problematica filozofiei mediilor pe firul a două poziții canonice pentru aceasta: aceea a precursorului timpuriu Walter Benjamin și aceea a comunicologului Vilem Flusser.

Filmul utilitar (Filmologie, anul II): Filmul utilitar constituie de peste 10 ani un domeniu de cercetare în continuă expansiune. La baza acestui interes se găsește nu doar încercarea de a delimita – prin raport cu modul tradițional, i.e. estetic de a privi și interpreta filme – un alt tip de comerț cu filmul și o istorie paralelă mai puțin cunoscută a acestuia, cât mai ales convingerea că orice asemenea diferență, stabilită între sfera filmului conceput ca operă de artă autonomă și aceea a filmelor înțelese ca produse de întrebuințare (științifică, pedagogică, militară, comercială etc.), este până la urmă doar una relativă. Cursul de față își propune drept urmare să arate, explorând posibilitățile de utilizare a filmului în două mari sfere ale filmului utilitar – filmul științific și cel publicitar –, că pe această cale se pot găsi într-adevăr noi răspunsuri la întrebarea „ce este filmul?”, care așază într-o nouă lumină deopotrivă și experiențele „estetice” tradiționale ale filmului. Ca atare, cursul își propune să exerseze o lectură critică a acestor genuri filmice, luându-le drept obiect al unei hermeneutici filozofice.

Cinematograful american post-clasic (Filmologie, anul I): Cursul sintetizează evoluţia estetică şi tehnică a filmului american post-clasic, de după al Doilea Război Mondial până în noul mileniu, urmărind progresele sistemului de producţie, ale tehnologiei, formele relaţiei filmului cu societatea, ale amprentei ideologice, ale perceperii de către public, punându-se accentul pe principalele tendinţe şi pe contribuţia autorilor care au asigurat prestigiul, dar şi supremaţia industrială a cinematografului american. Bazat pe studiul unor filme şi lucrări teoretice relevante, cursul contribuie la dezvoltarea capacităţii de a clasifica, evalua şi comenta filmele.

Noul cinema latino-american, politic şi transnational (Filmologie, anul I, semestrul II): Cursul porneşte de la recunoaşterea Americii Latine ca spaţiu care produce noi tendinţe estetice în cinema, apreciate, în anii ’60-’70, mai ales pentru mesajul lor politic, iar în noul mileniu, pentru originalitatea narativă şi “deteritorializată”, omagiată în festivalurile prestigioase, dar şi în ierarhia Oscarurilor. Vor fi studiate filme din Mexic, Argentina, Cuba, Chile, care asimilează influenţe europene (din neorealism, Noul Val francez) şi în acelaşi timp diseminează influenţe asupra cinematografului de artă internaţional. Studierea unui corpus de filme relevante asigură apropierea de un cinema latino-american de vizibilitate majoră, pus în legătură cu realitatea din care provine.

Filmul si teatrul – Interferenţe (Filmologie, anul II): Studiul influenţei benefice a teatrului asupra filmului va aborda o perspectivă estetică, sociologică, culturală a fenomenului  în care au fost implicaţi cineaşti marcanţi precum Serghei Eisenstein, Orson Welles, Ingmar Bergman, Laurence Olivier, Bertolt Brecht sau, din România, Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie. Cursul urmăreşte dobândirea unei calificări profesionale care să asigure exercitarea criticii de film în mod informat, relevant şi responsabil.

Practici în filmul non-ficțional (Filmologie, anul II): Cursul propune o analiză a principalelor momente din evoluția cinematografului non-ficțional (documentar), de la origini până în prezent. În afara marcării mișcărilor importante și a analizării filmelor și autorilor fundamentali care au contribuit la formarea unor canoane ale genului, vor fi discutate și principalele categorii de filme non-ficționale realizate în practica contemporană.