Adrian Ionescu, Alina Pietrăreanu și George Ciucă nominalizați la Premiile UNITER realizarea serialului radiofonic “Orbis”

Felicitări Adrian Ionescu, Alina Pietrăreanu și George Ciucă pentru nominalizarea serialului radiofonic “Orbis” la secțiunea teatru radiofonic a premiilor UNITER!

Adrian Ionescu este absolvent al programului de licență Comunicare Audiovizuală: Scenaristică, Publicitate Media, Filmologie precum și al masteratului de Scenaristică din cadrul UNATC “I.L.Caragiale” și actualmente cadru didactic în departamentul de Scenaristică Filmologie al aceleiași universități.

“Orbis” este un triller distopic care spune povestea unui grup de jurnaliști de investigație pe care dorința de a demasca o societate coruptă până în măduva oaselor îi face să își piardă liniștea și echilibrul. Serialul oferă o experiență audio imersivă unică pe piața românească cu o acțiune complexă desfășurată pe parcursul a 12 episoade. Orbis este un serial audio co-produs de Asociația Șangri-La Artistic Ground și Teatrul Național Radiofonic. Proiectul este co-finanțat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.

„Scenariul de film – Istorie, teorie și practică” de Steven Maras în limba română

Editura Polirom anunță lansarea cărții Scenariul de film – Istorie, teorie și practică, de Steven Maras, ediție îngrijită, note și prefață de prof. dr. Lucian Georgescu, traducere de Andreea Borțun și Lucian Georgescu. Ediția princeps (Columbia University Press, 2009)  a fost  apreciată de specialiști drept o lucrare filmologică fundamentală, prin abordarea holistică a domeniului scrisului pentru marele ecran și profunzimea cercetării academice. Cartea este o premieră Polirom în aria specializată a scenaristicii de film și este publicată în colaborare cu UNATC Press, în noua sa formulă managerială, cu sprijinul CNC și CINEPUB. 

Lucian Georgescu ales în Consiliul Executiv al Screenwriters Research Network

Profesor

Prof. dr. Lucian Georgescu, seniorul catedrei de scenaristică a UNATC, a fost ales in Consiliul
Executiv al SRN (Screenwriters Research Network https://screenwritingresearch.com/executive-
council/
SRN este cea mai importantă asociație internațională a profesorilor și cercetătorilor
scenaristicii academice, fondată în 2006 de prof. Ian MacDonald, de la University of Leeds. Numirea
lui Lucian Georgescu este cu atât mai onorantă cu cât este o premieră ca un român să ocupe această
poziție. Ca membru al Consiliului Executiv, profesorul Georgescu se va ocupa de Teaching Awards
2024, care celebrează excelența pedagogică în domeniul scenaristicii, o distincție excepțională,
decisă la recenta Adunare Generală a SRN, desfășurată la Stephens College, Columbia, Missouri.

Deschiderea examenului de disertație către industrie

 Emoții mari și bucurie de toate părțile la sustinerea dizertație Masterului de Scenaristică – 2023!

 În premieră absolută in istoria sectiei noastre, catedra de Scenaristică a UNATC reprezentată de prof. univ. dr. Lucian Georgescu (profesor coordonator Master Scenaristica) și asist. Emil Vasilache, a deschis examenul de dizertație către industrie. Cei cinci absolvenți din promoția 2023 au avut astfel ocazia să-și prezinte proiectele de lungmetraj de master în fața unor producători importanți ai cinemaului românesc.

 Suntem onorați că i-am avut alături de noi pe Laura Baron, Marian Crișan, Alina David (Castel Film), Oana Giurgiu (Libra Film), Cătălin Mitulescu(Strada Film), Paul Negoescu, Anca Puiu(Mandragora) și Tudor Reu (Mobra Film).

 Producătorii au avut ocazia să intre în dialog cu studenții și să evalueze potențialul poveștilor lor si s-au aratat foarte interesati de posibilitatea dezvoltarii proiectelor. Cei cinci absolvenți au impresionat prin sinceritatea cu care au prezentat proiectele, prin particularitatea poveștilor lor și mai ales prin asumarea cu care și-au explorat preocupările tematice. Felicitări Bogdan Drumea, Mihai Găinușă, Irina Huțu, Adrian Ionescu și Andrei Șianțiu!

 Avem încredere că feedback-ul primit va contribui la dezvoltarea pe mai departe a absolvenților noștri și la pregătirea pentru o carieră în domeniu. Le urăm mult succes!

Patterns of Miscommunication in Contemporary East-Central European Cinema

International Conference | Bucharest, September 28th-29th, 2023

East-Central Europe is as much a geographical area as it is a political idea: its spatial coordinates have shifted extensively in alignment with the logistics of the different ideologies which, over time, have placed the delineation of the region at the core of their program. According to Joachim von Puttkamer (2015), “[w]ith its primary interest in the productive and destructive dimensions of cultural entanglements in imperial and post-imperial contexts, a historiography of East Central Europe has emerged which goes beyond political biases and has a cultural studies orientation”.

We believe that a communication studies-informed methodology should complement this approach, in order to decipher the implicit lingua franca that has developed from the “forced ‘togetherness’” (Iordanova 2013) of these otherwise fragmented ethno-cultural milieus, achieved either through external coercion or through the necessity of small states to shape proximity alliances. A lingua franca which is, quite paradoxically, preponderantly non- linguistic and exists despite the fiercely maintained lingual diversity of the region. Assuredly, the complicated pacification process of the area, especially since the shattering of the Soviet Bloc, requires concepts that broaden the spectrum between the monolithic extremes of communication and non-communication, mainly those of incommunication (frustration over the perceived failure to communicate or the mistaken belief of having been understood), miscommunication (failure to communicate ideas or intentions successfully) and acommunication (hierarchised communication that disregards the other’s intellectual and identitarian autonomy), as defined by Wolton (2013) or Dacheux (2015).

Much of East-Central European cinema after 1989 seems to thematize the issue of communicational barriers. Failed communication in these films may stem from main characters’ different perspectives over the meaning and the practical implications of the same word (as in Politist, adjective, Corneliu Porumboiu, 2009), or, on a larger scale, from interpersonal misunderstanding that only serves as a mirror for past trauma (as in Jasmila
Žbanić’s Grbavica, 2006) or for intercultural conflict (as in Valeska Grisebach’s Western, 2017). It can also be based on the cacophonous discussions of a group of so-called revolutionaries trying to decide whether, in 1989, the Revolution actually took place in their small town (as in 12:08 East of Bucharest, by Corneliu Porumboiu, 2006), or on propaganda- induced hatred between sharers of a same culture and of a same language, that even a life-or- death situation cannot defuse (No Man’s Land, Danis Tanović, 2001). It can develop in (quasi)total silence, as in Belà Tarr’s The Turin Horse (2011) or emerge in the interstices of profuse conversation, as witnessed in Cristi Puiu’s Sieranevada (2016). It can flow through sign or whistled language (Myroslav Slaboshpytskiy’s The Tribe, 2014, and Porumboiu’s La Gomera, 2019, respectively), as well as through the postmodern collage of slogans and quotes that constitute the characters’ speeches in Radu Jude’s Scarred Hearts (2016).

The above-mentioned situations are but mere examples of a rich repertoire of miscommunication in East-Central European Cinema; but what lies behind them? If we posit, with Casetti (2004), that films are sites of production and circulation of discourses, which can be interpreted as symbolic constructions referring to a cluster of meanings conveyed by a specific society at a moment of its existence, then what are the meanings transmitted by this cinematic reflection on communication blockage? What are the main cinematic discourses developed around miscommunication issues? To what extent do they create a common imaginary for this part of Europe? In other words, given issues such as the failure to achieve full integration into the Western world, ghettoization of ethnic minorities, inequalities due to insufficient social protection measures, mistrust arising from civilizational or economical differences within and across East-Central European states, or gender inequality, to what extent do they constitute a common frame for this part of Europe, overcoming what Laqueur (2011) described as the lack of cultural solidarity between the continent’s regions, possibly in order to form no less than a “community of conflict”?

We would like to invite scholars from the fields of film, media and communication studies, but also of linguistics, literary studies, political studies, anthropology, etc., to a joint reflection on East-Central European contemporary cinema. More precisely, we want to explore issues related, but not restricted, to:

● communicational barriers
● typologies of abortive communication
● (audio)visual representations of communication failures
● impact of collective and/or individual trauma on communication
● (in/a/non)communicating across spaces and borders
● gender, ethnic or racial discrimination as undercurrents of communication failure
● interspecies non-communication as reinforcement of the anthropocentric paradigm
● political dimensions of the refusal to communicate
● national waves and alternative modes of cinematic expression ● creative solidarity networks across East-Central Europe

Venue
The conference will take place on the 28th and 29th of September, 2023 at the National University of Political Studies and Public Administration (SNSPA) in Bucharest (30A Expozitiei Blvd.).
A special online panel might be organized for presenters who cannot physically attend the conference.

Abstract
Authors wishing to contribute to the conference program are kindly invited to submit an abstract of maximum 300 words and a short bio note at the following address: snspa.unatc.conference@gmail.com. They should also clearly specify whether they intend to participate in-person or online.
Conference proceedings will be published.

Important dates
Abstracts and bio note submission: June 30th, 2023
Decision date: July 31st, 2023

Keynote speakers
Dina Iordanova, Emeritus Professor, Department of Film Studies, University of St Andrews, Scotland
Anikó Imre, Professor of Cinematic Arts, University of Southern California, USA

Scientific committee
Andrei Gorzo, UNATC, Romania
Ewa Mazierska, University of Central Lancashire, United Kingdom
Eva Näripea, Film Archive of the National Archives of Estonia, Estonia
Eszter Polonyi, University of Nova Gorica, Slovenia
Andrea Virginás, Sapientia University, Romania
Gábor Gergely, Lincoln School of Film, Media and Journalism, United Kingdom
Dominique Wolton, CNRS, Paris, France

Organizing committee
Liri Chapelan, UNATC, Romania
Denisa-Adriana Oprea, SNSPA, Romania

Conference fee
50 euros (free of charge for (doctoral) students)
In exceptional cases, accommodation might be offered upon request.

Irina Huțu, studentă la Masteratul de Scenaristică, finalistă la Write a Screenplay for…

Irina Hutu, (studentă la Master Scenaristică, anul II) e printre finaliștii concursului WRITE A SCREENPLAY FOR… cu proiectul de mini-serie TV „Dincolo de linia albastră”!

Alex Țibu, absolvent al secției de Scenaristică : Filmologie – UNATC se află de asemenea printre finaliști, cu proiectul de mini-serie TV „Trafic”, scris împreună cu Șerban Racovițeanu. Finaliștii concursului vor beneficia de o perioadă de lucru activ, individual și în grup, cu scenariști și consultanții pentru dezvoltarea proiectelor care îi vor ghida să dezvolte un scenariu complet. Ulterior PRO TV și Asociația Cinemascop vor alege proiectele câștigătoare și proiectele ce vor fi considerate pentru intrarea în circuitul de producție TV.

Felicitări tuturor finaliștilor! Mult succes mai departe!

Alexandru Maftei la Smart Diaspora 2023

În perioada 10-13 aprilie, regizorul Alexandru Maftei, membru al Departamentului Scenaristică-Filmologie, a participat ca speaker în cadrul workshop-ului Diaspora, migrație, mobilitate în cercetarea umanistă și în științele sociale din cadrul conferinței Smart diaspora – diaspora în învățământ superior, știință, inovare și antreprenoriat. Diaspora și prietenii ei”.

Ca bursier al programului „Spiru Haret” al Colegiului Noua Europă, acesta a prezentat cercetarea intitulată Intimate stories of migration and other important departures – a research using tools of narrative analysis (Povești intime despre migrație și alte plecări importante – o cercetare folosind mijloace de analiză narativă.

Conferința ”Smart diaspora – diaspora în învățământ superior, știință, inovare și antreprenoriat. Diaspora și prietenii ei”  și-a propus să creeze un spațiu al dialogului și al colaborării între cercetătorii români, indiferent de locul unde trăiesc și lucrează, continuând seria întâlnirilor comunității științifice românești din țară și străinătate începută în anul 2008. Ediția din 2023 a fost organizată la Timișoara, sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României și egida Guvernului României, Ministerului Educației și Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, de Alianța Timișoara Universitară (ATU), UEFISCDI în parteneriat cu Academia Română.

La conferință au participat persoane marcante din comunitatea academică și științifică recunoscute pe plan internațional, precum și reprezentanți ai autorităților publice și mediului de business românesc.

În cadrul sesiunilor în plen și a workshop-urilor exploratorii, participanții au avut oportunitatea de a dezbate teme de interes care vizează știința la frontiera cunoașterii; provocarea digitalului; sustenabilitatea, securitatea și reziliența pentru cetățeni și comunități; știința cu toți și pentru toți în societate și pentru societate; antreprenoriat (social, tehnologic, cultural); sectorul neguvernamental – provocări de cercetare.

https://www.diaspora-stiintifica.ro/

Sustenabilitate în streaming – Modele, alternative și predicții pentru Europa

Cultura europeană a fost întotdeauna preocupată de sustenabilitatea industriei cinematografice, iar în epoca digitală această grijă se ramifică de la săli la streaming. Journal of Digital Media & Policy (afiliat editurii Intellect) pregătește un nou număr explorând chiar aceste provocări: European-Based VoDs: Models, Alternatives and Predictions for a Sustainable European Streaming Culture.

Profesorul Lucian Georgescu, membru al Departamentului Scenaristică-Filmologie UNATC, este alături de Prof. Constantin Pârvulescu (UBB Cluj) coordonator al acestui număr.

Mai multe detalii, în call for papers – cu deadline pentru înscrieri pe 15 iulie 2023.

The (Visual) Art of Storytelling: profesorul și cineastul John Greyson la UNATC

Joi, 10 noiembrie, începând cu ora 16.30, în Amfiteatrul Berlogea al U.N.A.T.C. „I.L. Caragiale”, profesorul asociat de film John Greyson, de la Universitatea York, Canada, a susținut videoconferința în limba engleză The (Visual) Art of Storytelling, Arta (vizuală) a narațiunii, la care au participat atât studenți, masteranzi și doctoranzi, cât și profesori marcanți ai Universității.

Este pentru prima oară când cinefilii români s-au putut delecta cu un film realizat de cunoscutul cineast și profesor, fost membru marcant al celebrului grup de cineaști Toronto New Wave, Noul Val din Toronto, vizionând, în premieră națională, scurtmetrajul International Dawn Chorus Day (2021), Dimineața zilei internaționale a corului, premiat cu trofeul Teddy Bear, Ursul Teddy, în competiția prestigiosului Festival Internațional de Film de la Berlin din 2021.

Videoconferința și vizionarea filmului au fost urmate de o sesiune intensă de Q&A, întrebări și răspunsuri, discuțiile revelând interesul cinefilior față de viziunea și opera orginală ale cineastului canadian, câștigător a peste 30 de premii pentru cel mai bun film îm festivaluri de specialitate, 4 trofee Teddy Bear la Berlin și 4 premii Canadian Screen Awards, Academia Canadiană de Film.

Membru al Royal Society of Canada, Academia de Arte și Științe a Canadei, profesorul asociat John Greyson predă film la Universitatea York din 2005, fiind Directorul Programului postuniversitar în Producție de Film și un reputat video/film artist cu peste 30 de titluri, printre care: Photo Booth (2022), International Dawn Chorus Day (2021), Mercurial (2018), Gazonto (2016), Murder in Passing (2013), Fig Trees (2009), Proteus (2003), Lilies (1996), Zero Patience (1993), The Making of Monsters (1991), Urinal (1989). Educator care a predat în SUA, Cuba și Africa de Sud, profesorul Greyson a oferit cu generozitate pro bono videoconferința și vizionarea studenților, masteranzilor, doctoranzilor și profesorilor U.N.A.T.C.

Programul Master în Scenaristică al U.N.A.T.C. face toate eforturile pentru a oferi masteranzilor săi, dar și celorlalți învățăcei sau profesori, întâlniri constante cu personalități marcante la nivel internațional în domeniul audiovizual, începând cu Yohnathan Young, VP Original Productions HBO CEE, în februarie 2021, apoi profesorul asociat doctor Steven Maras de la University of Western Australia, în mai anul acesta, și, acum, profesorul asociat John Greyson, cunoscut artist video, regizor de film și TV, scriitor, activist canadian de la Universitatea York, Toronto.

Retro Rossellini: Siamo donne (1953)

Proiectul Arhiva Activă, demarat de Departamentul Scenaristică-Filmologie al UNATC împreună cu Cinemateca Eforie și ANF, a organizat începând din februarie 2022 o retrospectivă a filmelor lui Roberto Rossellini. În sprijinul proiectului, publicăm pe siteul scenaristicăfilmologie.ro texte pe marginea filmelor, redactate de masteranzi ai programului nostru de master Filmologie (anul I). Ramona Aristide, Iulia Necșulescu, Daniel-Andrei Petre și Andrei Voineag vor aborda în cronici sau dialoguri critice filmele proiectate ale cineastului.

Siamo donne (1953) este o colecție de scurtmetraje regizate de Alfredo Guarini, Gianni Franciolini, Roberto Rossellini, Luigi Zampa și Luchino Visconti, fiecare reprezentând un episod ficționalizat din viața unor actrițe cunoscute de film precum Ingrid Bergman, Anna Magnani, Isa Miranda și Alida Valli. Cele cinci episoade își propun să demistifice imaginile actrițelor italiene, care, în contextul istoric al cinematografiei italiene post-fasciste, deveniseră deja simboluri pentru comercializarea capitalistă a sistemului de staruri.

Deși conceptul de vedetă exista deja încă din perioada lui Mussolini, multe dintre personalitățile cunoscute ale epocii nu au reușit să se adapteze cu succes la noul peisaj postbelic, și nu neapărat din cauza asocierii lor cu regimul fascist, ci dintr-o serie de motive cumulate, precum schimbări la nivelul companiilor de producție, a preferințelor regizorilor și gusturilor publicului, precum și noua invazie a producțiilor hollywoodiene, cu propriile lor vedete și strategii de promovare a acestora. Astfel, sistemul italian de starlete s-a reformat, atât prin personalitățile pe care le promova (după succesul neorealismului, regizorii italieni devin ei înșiși staruri), cât și felul în care opera în cadrul industriei (dispariția reglementărilor asupra industriei impuse de guvernul fascist).

Siamo donne apelează, în mod asumat, atât la popularitatea actrițelor în jurul căruia își țese  narațiunile (segmentele nu au titluri proprii, fiind intitulate după numele actriței principale), cât și a regizorilor, creând un soi de simbioză în care fiecare beneficiază atât de propriul său capital, cât și al celor cu care își împarte locul pe afiș. Însă această tactică de promovare nu era nicidecum o noutate, ci devenise deja o tendință pronunțată în industrie, unde aceste producții omnibus îmbinau costurile reduse de filmare a scurtmetrajelor cu renumele actorilor sau a regizorilor implicați pentru a-și maximiza profiturile la box office. Ce devine interesant, în schimb, este fuziunea dintre film artistic și comercial pe care o reprezintă aceste omnibusuri, ceea ce poate justifica într-o oarecare măsură locul periferic pe care acestea îl ocupă în studiile de film, care tind să le considere o pervertire a valorilor artistice pe care mulți dintre cineaștii asociați (Roberto Rossellini, Vittorio De Sica, Federico Fellini, Luchino Visconti, etc.) le reprezintă în panteonul cinemaului de artă.

Revenind la film, acesta surprinde episoade din viața actrițelor de cinema, care nu presupun neapărat secvențele glamour la care publicul s-ar aștepta, capturând mai degrabă momentele de respiro dintre filmările, premierele și petrecerile elegante ale unei industrii de film regenerate. Ordinea scurtmetrajelor dictează o oarecare progresie cronologică din viața unei vedete de cinema – descoperirea sa aproape miraculoasă printr-un proces riguros de casting (singurul segment fără titlu, în care nu joacă o actriță faimoasă, regizat de Alfredo Guarini), abandonarea intimității și a vieții „normale” pentru statutul de celebritate (Alida Valli, r. Gianni Franciolini) și sacrificarea ambițiilor personale pentru viața de carieră (Isa Miranda, r. Luigi Zampa). Însă printre acestea se strecoară și două episoade atipice, care nu-și propun să dramatizeze aspecte ale vieții de vedetă, ci pur și simplu să-și pună actrița într-o situație care ori intră în contrast cu imaginea sa publică – Ingrid Bergman fugărind un cocoș care-i distruge trandafirii (r. Roberto Rossellini), ori îi confirmă jucăuș reputația – Anna Magnani certându-se cu un taximetrist pe o liră până când cei doi ajung la poliție (r. Luchino Visconti).

În ciuda discrepanțelor tematice dintre episoadele melodramatice și cele comice, acestea din urmă rămân cele mai memorabile, tocmai în lipsa unor mize atât de ambițioase care, cumulat cu constrângerile formatului de scurtmetraj, tind să genereze niște observații superficiale asupra condiției de actriță de cinema – e greu să ajungi faimoasă, iar atunci când în final reușești, trebuie să-ți sacrifici anumite plăceri sau dorințe (chiar și impulsul matern, fără de care se știe că femeia nu poate fi împlinită!) pentru a-ți menține poziția. Pe lângă astfel de mesaje frivole transmise pe un ton paternalist, cele două episoade regizate de Rossellini și Visconti se simt ca o gură de aer proaspăt, degajat, din care poți să intuiești ca spectator că nimeni nu avea pretenția de a crea „artă” în timpul filmării (pretenție care devine pe cât de ridicolă, pe atât de misogină atunci când episoadele sunt declarate ca fiind „inspirate din viața reală” a actrițelor, chiar dacă sunt pur fictive, semnate de cineaști bărbați – cu o excepție notabilă în cazul episodului Anna Magnani, co-scris de Suso Cecchi D’Amico, una dintre cele mai reputate scenariste a cinemaului italian postbelic). În ciuda diferențelor tematice, toate scurtmetrajele recurg la o estetică ce amintește de neorealism, la care se adaugă ocazional ori muzică, ori narațiunea din off a actriței, care își introduce povestea și revine câteodată cu observații pe parcursul segmentului (cu excepția lui Ingrid Bergman, care se adresează în mod direct camerei pentru a pune la curent publicul cu investigația ei privind trandafirii distruși). Deși segmentul semnat de Rossellini este cel mai atipic, asta nu-l face neapărat și cel mai interesant, chiar dacă este mult mai reușit decât episodul său din omnibusul Ro.Go.Pa.G. (1963, numit după regizorii implicați: Rossellini, Godard, Pasolini, Gregoretti), ale cărui incursiuni în psihologie și efecte speciale aduc aminte de filmele de serie B, minus farmecul lor aferent. Deși nu am sesizat sadismul implicat de Peter Brunette, este clar că Ingrid Bergman nu era deosebit de confortabilă în acest rol, ceea ce rezultă într-o experiență incomodă de vizionare, în care ajungi să te întrebi în ce măsură râzi cu Bergman sau de Bergman. Din punctul meu de vedere, segmentul Annei Magnani este cel mai reușit, îmbinând lipsa de interes pentru mesaje „adânci” cu o dedicare sinceră pentru construcția unei premise narative ofertante pentru genul de divertisment pe care și-l propune (la pachet cu un self-awareness care te asigură că Magnani participă la glumă).

– o recenzie de Iulia Necșulescu