Canonul cinematografic. Polemici și răsturnări (Filmologie, anul I, Andrei Gorzo)
Cursul „Canonul cinematografic” oferă o perspectivă istorică și analitică asupra proceselor de ierarhizare valorică a filmelor, asupra clasicizării unora dintre ele, asupra ciocnirii de viziuni din jurul ideii de „panteon” al „marilor autori”, asupra creșterii și descreșterii unor ierarhii de-a lungul timpului și, în fine, asupra luptelor politico-culturale mai largi reflectate în aceste schimbări.Unul dintre lucrurile pe care le fac masteranzii este să analizeze clasamentele British Film Institute cu „cele mai bune filme din toate timpurile”, realizate din zece în zece ani de revista Institutului, Sight and Sound, prin sondarea a sute de critici, istorici și curatori de film, dar și de regizori din toată lumea.Dintre toate clasamentele cu „cele mai bune/mari/importante filme din toate timpurile”, cele realizate de Sight & Sound (revista British Film Institute) sunt neegalate în autoritate canonică. În jurul lor, cinemateci din toată lumea organizează retrospective, profesori universitari întocmesc liste de vizionări obligatorii pentru studenții lor etc. Perioada pe care o traversăm este una în care dezbaterile despre canon sunt mai aprinse ca oricând. Filmul votat pe locul 1 la ediția 2022 a sondajului Sight and Sound a fost, pentru prima dată în cei 70 ani de existență a sondajului, un film de avangardă regizat de o femeie: Jeanne Dielman, 23 Quai du Commerce, 1080 Bruxelles (1975), al lui Chantal Akerman.
Filmul românesc: perspective istorice (Filmologie, anul I, Gabriela Filippi)
Cursul își propune să traseze o istorie multifațetată a cinematografiei românești, ce ține cont de mai mulți factori în contextualizarea acestuia: factori de ordin istoric, politic, instituțional, estetic. Programa cuprinde atât filme ficționale, cât și non-ficționale, unele dintre ele canonice, altele mai puțin cunoscute, în încercarea de a contura o perspectivă cât mai completă, chiar dacă nu exhaustivă. De asemenea, filmele și fenomenele studiate sunt puse în relație cu opere și fenomene din cinematografiile străine – în special cu cele central și est-europene – relevante pentru înțelegerea mai nuanțată a cinematografiei autohtone, ca parte dintr-o istorie transnațională.
Filmul românesc: perspective contemporane (Filmologie, anul al II-lea, Gabriela Filippi)
Gândit în continuarea parcursului început în anul I la cursul Filmul românesc: perspective istorice, cursul din anul II pune accentul pe diferitele surse de cercetare ale filmului românesc: de la diverse tipuri de publicații (volume de exegeză, memorii, ziare și reviste de specialitate etc.), până la documente de arhivă; o pondere însemnată o au publicațiile contemporane referitoare la cinematografia românească. Masteranzii sunt ghidați în găsirea unei teme de cercetare individuală și dezvoltarea ei ca temă de semestru, prin recursul la sursele bibliografice adecvate și metodologii aduse la zi.
Analiză formală a cinematografului (Filmologie, anul II, Irina Trocan)
În infinitatea aparentă a formelor pe care le poate lua un film de ficțiune, procesul de a pune ordine în categorii trebuie să fie nuanțat, dar este altfel posibil și util ca instrument. Plecând de la structura propusă de David Bordwell în Narration in the Fiction Film, lungmetrajele ficționale sunt identificate ca aparținând narațiunii clasice, celei de artă, istoric-materialiste sau parametrice. Tot conform unor practici inventariate de Bordwell, urmărind filme adesea inovatoare ca tehnici narative, privim atent cum spațiul și timpul redate audiovizual lucrează împreună reflexele cognitive pentru a construi în mintea spectatorului povestea filmului. Dincolo de aceste borne teoretice, înțelegerea filmelor din cinemaul global contemporan presupune anumite soluții formale pentru depășirea diferențelor culturale între contextul de producție al filmului și spectator, soluții explorate la curs în egală măsură. Nu în ultimul rând, o metodă de analiză formală explorată aici e critica videografică – studenții sunt încurajați să intre în contact cu materia filmelor prin intermediul softwareului de montaj, reorganizându-le sau manipulându-le încât să le facă evidente anumite trăsături.
Atelier de critică cinematografică (Filmologie, anul I, Irina Trocan)
Trecând prin concepte-far ale criticii de film (precum cinefilia, auteurismul și stilul regizoral, retorica filmelor în ficțiune și documentar, descrierea jocului actoricesc sau contextualizarea operelor), cu multe exemple diferite de scrieri critice, studenții sunt ghidați să scrie profesionist despre film. În plus, dincolo de perfecționarea și profesionalizarea abordării critice cu ajutorul suportului teoretic și al exercițiului constant, cursul încurajează extinderea orizontului de interes către tipuri de cinema rar discutate în publicații generaliste (operele unor regizori precum Denis Côté, Nadav Lapid, Alice Diop pot fi descrise elocvent doar dacă sunt privite cu un ochi format). Prioritizând ca subiecte filmele contemporane și condițiile actuale ale muncii în critica de film, cursul își propune elucidarea termenilor în care se discută despre cinema și cauzele implicite și explicite ale discursului dominant. Din acest eșafodaj complex nu pot să lipsească festivalurile de film și rolul lor în procesul de canonizare al filmelor contemporane.
Filozofii ale mediilor (Filmologie, anul II, Christian Ferencz-Flatz)
Principalele categorii ale teoriei tradiționale de film și încercările filozofice timpurii asupra lor s-au clădit pe perspectiva cinemaului ca „mediu unic”. Prin contrast, „filozofia mediilor” pornește de la ideea unei pluralități a mediilor. Ca atare, ea deschide nu doar spre analiza filozofică a unor noi tipuri de fenomene, legate de interferențele dintre medii ori de convergențele lor istorice, sau chestionarea condiționărilor mediale ale unor probleme clasice ale filozofiei, ci totodată șispre reformularea într-o altă cheie a conceptelor și problemelor tradiționale ale teoriei de film. Cursul își propune să ofere o introducere în problematica contemporană a fenomenologiei mediilor. Analizând filme și obiecte media recente, de la slow cinema și până la instalații imersive, cursul aprofundează câteva dintre temele centrale ale reflecției fenomenologice asupra mediilor: corp și intercorporalitate; imagine și fantezie perceptivă; afect și atmosferă; gest, mișcare și expresie.
Filmul utilitar (Filmologie, anul I, Christian Ferencz-Flatz)
Filmele utilitare sunt “caii de povară în lumea imaginilor” (H. Farocki). Ele se bucură, de peste două decenii, de un interes tot mai crescut din partea studiilor de film. La baza acestui interes se găsește nu doar promisiunea acestei direcții de cercetare de a delimita – prin raport cu modul estetic de a privi și interpreta filme – un comerț diferit cu filmul și o istorie paralelă a acestuia, cât mai ales convingerea că orice asemenea diferență, stabilită între filmul conceput ca operă de artă autonomă și filmele înțelese ca produse de întrebuințare (științifică, pedagogică, militară, comercială etc.), este până la urmă numai relativă. În anul 2024-2025, cursul urmărește în mod specific practicile filmice ale structurilor de forță ale statului: de la filmul de propagandă si educație militaro-polițienesc din perioada comunistă și din prezent, până la exercițiile, jocurile și simulările aparținând de sfera largă a „esteticii marțiale”.
Cinemaul american clasic (sem. I)/ Cinemaul american: New Hollywood și filmul independent (sem. II (Filmologie, anul I, Cezar Gheorghe)
În cadrul cursului, urmărim modul în care cinemaul american post-clasic s-a dezvoltat începând cu perioada postbelică și până la începutul anilor nouăzeci. Explorând fenomene precum nașterea filmului independent, New Hollywood Cinema, dar și relația dintre Cinemaul american și feminismul/ reprezentarea rasei / reprezentarea alterității, cursul își propune o panoramă a principalelor estetici și tendințe inovatoare ale filmului care au asigurat evoluția și menținerea dominației industriei cinematografice americane.
Filmul și intermedialitatea (Filmologie, anul II, Cezar Gheorghe)
Pornind de la conceptele de intermedialitate și de cinema impur, cursul oferă o viziune analitică asupra principalelor demersuri cinematografice care explorează relația filmului cu alte arte. Prin intermediul adaptărilor cinematografice și prin extinderea noțiunii de specificitate a mediului într-o epocă definită de teoreticienii filmului ca post-cinema, cursul analizează regândirea componentelor clasice ale dispozitivului cinematografic și modificările radicale ale experienței spectatoriale.
Practici în filmul de non-ficțiune (Filmologie, anul II, Andrei Rus, Andreea Mihalcea)
Îmbinând o abordare istorică și una sistematică, cursul propune o analiză a proceselor succesive de definire și redefinire a noțiunii de documentar, a funcțiilor acestor tipuri de imagini și a contractului social dintre subiecți, cineaști și spectatori. Prin focalizarea atenției asupra unor tradiții ca free cinema, direct cinema, ciné-vérité, documentare etnografice, filme-jurnal, filme eseu, found-footage, filme de propagandă, mockumentare și pseudo-documentare, dar și asupra mișcărilor de avangardă și a schimbărilor de paradigmă adiacente noilor media, studiul practicilor din filmul de non-ficțiune urmărește deopotrivă chestionarea relației dintre imagini și trecut, cât și ancorarea celor dintâi într-un orizont contemporan. Problematizarea ideilor legate de indexicalitate, obiectivitate, subiectivitate, autoritate epistemică sau transparență ideologică și contextualizarea lor prin raport cu evoluția filmului de ficțiune converg într-un discurs introductiv asupra implicațiilor reprezentării non-ficționale în cinema și în alte medii audiovizuale ca proiecție a lumii socio-istorice.
Social și politic în filmul documentar (Filmologie, opțional, Christian Ferencz-Flatz & Andreea Mihalcea)
Pornind de la conceptul de „infrapolitică”, introdus de antropologul James C. Scott, denumit o sferă largă de comportamente publice și private, ce exprimă conflicte și tensiuni politice, chiar dacă ele se petrec sub pragul a ceea ce este socotit în mod oficial drept „politică”, cursul își propune să inițieze studenții într-o lectură social-politică a unor materiale audiovizuale diverse, ce țin de orizontul larg al documentarului. În acest sens, sunt puse în dialog poziții și cercetări ale teoriei critice contemporane cu posibilitățile cinematografice ale filmului documentar. Al doilea semestru continuă această linie de cercetare prin luarea în discuție a formelor docuficționale.