Recomandări din biblioteca UNATC

Biblioteca universității s-a redeschis pentru împrumut post-carantină. Dacă vrei să-ți petreci timpul de distanțare socială citind, avem mai jos câteva recomandări din domeniul cinemaului pe care le găsești pe rafturile bibliotecii. Deși spațiul de lectură se redeschide abia de toamna următoare, studenții și angajații UNATC pot lua cărți acasă pe baza legitimației de la bibliotecă.

E important să știi că titlurile pot fi căutate în catalogul online și nu se limitează la literatură de specialitate și arhivă publicistică, ci poți găsi inclusiv scenarii de filme clasice reunite în volum sau memorii ale unor cineaști importanți.

Red Velvet Seat: Women’s Writing on the First Fifty Years of Cinema (ed. Antonia Lant & Ingrid Periz, Verso Books, 2006)

Red Velvet Seat e un demers arheologic menit să recupereze și să contextualizeze scrierile despre cinema din prima jumătate a secolului 20 ale unor autoare – de la Virginia Woolf la Colette, la Rebecca West, precum și a unor psihoanaliste, poete, activiste și frumuseți ale ecranului. În pofida maximei lui Jean-Luc Godard că arta cinematografică e istoria unor bărbați care filmează femei, pare că perspectiva asta vine dintr-o problemă de arhivare și lucrurile sunt, în fapt, mai complexe.

Visionary Film: The American Avant-garde 1943-2000 (P. Adams Sitney, Oxford University Press, 2002, ediția a 3-a)

Dacă ați văzut vreodată un film de Stan Brakhage, nu v-ați gândi că este cineva în stare să îl explice într-un fel incontestabil. Fie că e așa sau nu, Sitney a ajuns pe cât se poate de aproape. Analizând stilistic și interpretând capodoperele filmului american de avangardă, de la conturarea fenomenului, volumul monumental (ca importanță și ca volum) al lui P. Adams Sitney vă va face să vă întrebați de ce nu v-ați afundat mai adânc și mai repede în oceanul extrem de eterogen al cinemaului non-narativ.

Amis américains: Entretiens avec les grands auteurs d’Hollywood (Bertrand Tavernier, ed. Actes Sud, 2008)

Atașat de presă devenit critic și cineast, Bertrand Tavernier s-a remarcat ca un cinefil și așa a și rămas în toată lunga sa carieră. Fără să adere în absolut la principiile auteuriștilor francezi care au consacrat cinemaul hollywoodian ca ascunzând, în rangurile divertismentului, veritabile opere de artă, Tavernier are, însă, aceeași deschidere pentru filmul produs în studiouri. Fie că realizatorii asupra cărora se apleacă Tavernier sunt și idolii auteuriștilor (Jacques Tourneur, John Ford, Edgar Ulmer) sau Tavernier luptă împotriva canonului auteurist pentru reputația lor (John Huston și Elia Kazan, de exemplu, nu le-au intrat vreodată în grații celor de la Cahiers du Cinéma), atenția curatorială care li se oferă e de neprețuit.