Restricțiile impuse de pandemie ne-au luat pe toți prin surprindere – UNATC-ul s-a închis într-o luni la prânz, așa că s-au ținut cursurile de dimineață, dar cele de după-masă, nu. Totuși, cum punem pe primul plan siguranța tuturor – a cadrelor didactice, a studenților, a personalului tehnic care vine să ne-ajute când ne-ncurcăm în cabluri la o proiecție de curs –, am încercat să ne reorganizăm cât mai repede în online.
În primul rând, îi suntem recunoscători hazardului că Sars-COV2 n-a apărut până în 2019, când download-ul unor fișiere audiovizuale de două ore e o chestiune de câteva minute. O parte din infrastructură era deja acolo, dat fiind că de mai mulți ani ținem legătura cu studenții prin mail, ca să îi anunțăm organizat ce-au de lucru de la o săptămână la alta, și mai mulți din departament apelăm la Classroom ca să ne ținem ordine în bibliografiile și filmografiile de peste semestru. (Bonus: UNATC beneficiază de un parteneriat cu Google care ne oferă capacitate de stocare în Cloud nelimitată. Și abonamente MUBI pentru profesori și studenți.) Practic, cea mai mare schimbare a fost că înainte de curs, în loc să luăm o cheie de la secretariat, generam un link de Zoom.
Apoi, credem că la Scenaristică-Filmologie pregătirea studenților e mai lockdown-friendly decât a celor cu alte specializări. Ca în memele cu „What I really do”, să fii scenarist sau script doctor sau critic sau cercetător de film înseamnă să petreci mult timp într-un program care editează text. Multe sezoane de gripă au trecut peste noi, în departament, și rar am fost nevoiți să lipsim de la cursuri.
Ne-a fost totuna să aprofundăm practica și istoria cinemaului în plină pandemie? Sigur că nu. Aveam toate circumstanțele în ordine să nu ieșim din casă, și totuși paginile nu se întorceau (sau scroll-uiau) singure. Și nu o dată ne-a venit dorul de timpul pierdut pe drum spre școală. Și de stat la coadă la intrarea în cinema. Dar a trecut un semestru și suntem bine, sănătoși.